În timpul săptămânii sunt educatoare, iar sâmbăta şi duminica, turistă.

Lunea îi ajut pe ştrengarii de grădiniţă să facă din măgar armăsar.

Marţea le citesc câte o poveste despre prinţese răpite, dragoni cu şapte capete şi purceluşi roz.

Miercurea le arăt cum să numere sâmburi de vişine magice.

Joia învăţăm mersul racului, mersul piticilor.

Vinerea plantăm bujori şi garoafe.

Sâmbăta îmi fac bagajul şi cu camarazii mei ne dăm cu caiacul pe Mureş sau ne căţărăm pe Piatra Secuiului şi din când în când pedalăm pe biciclete până la Bezid. Dacă plouă, o peşteră e numai bună de adăpost. Aici admirăm stalactitele şi liliecii.

Duminica mă întorc în căminul meu modest şi scriu despre perlele de var, stâncile abrubte şi cascadele duruitoare, care m-au înduioşat. Şi uite aşa s-a născut jocul „Razelana”.Nici gunoiul până la brâu din Peştera Câmpenească, aruncat între concreţiunile de calcar, nu m-a lăsat indiferentă. Acestei peşteri i-am dedicat povestea „Prinţesa Glas de Clopoţel”.