-Totul a început bineînţeles de la un copil, până să vină pe lume Mircea cel mic, chiar cel din poezii, nu am putut scrie ceva pentru copii, credeam că nu voi putea face asta niciodată, şi în plus, mi se părea ceva neserios... dar observându-l pe Mircea cel mic atâta vreme, aşteptându-l să se nască, într-un leagăn atârnat de o şură mare, părăginită şi privind soarele cu senzaţia că se roteşte în jurul meu, pe câmpia din spatele casei, am simţit că lucrurile se schimbă, şi aşa s-a născut Cucurigu-Piticot - un titlu mai trăsnit, mai copilăresc, şi mai neobişnuit nu am putut găsi. Atunci am văzut cât e de greu de scris pentru copii

-De asta se vaită toţi autorii, ca să se dea grozavi.

-Atunci zic că ideile şi cuvintele jucau ca şoarecii sub clar de lună, pe câmp şi nu puteam să le prind şi să le aşez la locul lor, decât după foarte mare alergătură...

-După şoarecii cu tichie sau după cuvinte?...

-Şi după unii, şi după altele... alergând aşa, am descoperit în cuvintele: Doarme copilul!... o mulţime de sensuri. Toţi ai casei îşi iau figuri solemne şi păşesc încet, toate încremenesc când adoarme şi se trezesc odată cu el, ca în basm, cu copiii trebuie să fim mereu între basm şi realitate... aici cred că este o cheie şi pentru viaţa noastră, în această menţinere, în acest între... 

 -Ce se întâmplă când doarme?

-Râde în somn... Un melc mare, albastru urcă încet pe marginea arcuită a patului, îşi scoate coarnele pipăind aerul, copilul îi atinge un corn şi se retrage, un şorecan se opreşte cu caşcavalul furat sub braţ şi deschide o carte rămasă pe podea.

-De aceea l-au prins pe şorecanul-hoţ?

-Posibil, cartea l-a reţinut puţin şi a fost de ajuns... e chiar Cucurigu-Piticot, copilul visează că se dă jos din pătuc, vine lângă şorecan, citeşte şi râde, întoarce filele şi din carte sar şoricei pe patine, lacuri îngheţate, lalele uriaşe, leagăne, zâne şi castele de zăpadă, pisici cu blana roşcată ca boiaua şi la fel de iuţi, cum să nu râdă? O altă întrebare care îmi vine atunci în minte: care îi este destinul? E adevărat că vin ursitoare şi menesc ceva imposibil de schimbat? Aici trecem de acel între şi păşim adânc în poveste...