|
Iepurele Botişor Catifelat, zis adesea şi Fricosul, într-o zi s-a apucat să facă pe curajosul. Şi pe un ogor cu varză rotundă, plină, frumoasă, s-a oprit din alergare - nu aşa, din întâmplare, ci să roadă multe verze una după alta, straşnic, fără însă ca să-i pese, nici de puşcă, nici de paznic.
Chiar dacă s-a săturat cu râvnă a continuat, ronţăind chiar şi cocenii fără teamă de vedenii. Dar deodat' se-auzi: poc! şi cu tot curajul lui iepurele-o luă din loc drept spre culmea dealului.
A vrut să schimbe zicala, ca apoi să-i meargă fala, dar Botişor Catifelat Tot Fricosu-a fost strigat.
|

|