Cotrobăi prin magazie și ieși ținând într-o mână o linguriță de ciocolată caldă și în cealaltă o sticluță de morcofen-fermecat.
- E o pastă fermecată. Are în ea ficăței moi de pui, suc de măr sălbatic și morcovi fermecați. Trebuie să amesteci morcofenul cu ciocolata caldă și bostanul o să dispară numaidecât, spuse zâna Tetiana Coc Mărunt.
Imrod mulțumi pentru ciocolata caldă și morcofenul-fermecat, îndreptându-se chinuit spre ușă.
- Stai o c’ipă! strigă după el Chelcioroi dar micul crocobalen nu-l mai așteptă. Plecă cu morcofenul și ciocolata caldă. Se cățără pe vârful stâncii de la marginea Lagunei Nesărate și mirosi sticluța.
- Pfui, nu-mi plac ficățeii moi de pui, nu-mi place sucul de măr sălbatic, nu-mi plac morcovii fermecați... în schimb ciocolata caldă e foarte bună!
Imrod mâncă toată ciocolata, iar morcofenul-fermecat îl aruncă în tufe. De la înflorirea ghioceilor și până la căderea frunzelor așteptă să-i dispară capul cel greu, dar degeaba. Bostan a fost, bostan a rămas! Când veni timpul ca păsările călătoare să plece în țările calde, se îmbărbătă și se duse înapoi la zâna Tetiana Coc Mărunt. Primi de la ea o altă sticluță cu morcofen-fermecat, dar ciocolată caldă nu mai avea pe stoc.
- Puteam să fiu libelulă sau elicopetru polițist, dar am rămas doar un crocobalen cu cap de bostan și aripi grunțuroase, începu să plângă Imrod.
- De ce tot dai apă la șoareci? îl întrebă Genecrețe, crocobalena roz, care tocmai zbura deasupra stâncii. Bătăile aripilor ei se auzeau până la zâna Tetiana.
- Uite ce bostan mi-a crescut pe umeri! Am mâncat ciocolata caldă și am aruncat morcofenul-fermecat, oftă Imrod. Ce e zgomotul ăsta, tu nu ai aripi-care-zboară-singure?
- Am avut odată, spuse GeneCrețe aterizând lângă micul crocobalen, dar tot timpul trebuia să fug după benzină. Odată, când am zburat deaspura Pacificului mi s-a terminat combustibilul și m-am prăbușit. Am ajuns până la fundul oceanului.
