- Da' ce-a lucrat de doarme-așa mult?
Hârciogii, ursuzi din cauza vremii rele și a durerii de spate deoarece le dădusem voie să-și care saci cu provizii de pe ogor, răspunseră printre dinți:
- Ce să lucreze, nici măcar boabe nu cară, ca noi. Stăpânul îi pune hrana sub bot.
Găinile cotcodăciră:
- Face cumva ouă?
Iar cocoșul:
- Nu face ouă ca voi, nici nu cântă ca mine.
- Taci că tu ești de vină, au spus toți, dimineața nu cânți destul de tare și nu te aude.
- Ceee? Stăpânul se trezește numai după glasul meu, care se aude la trei mile de aici. Ceasul lui poate să se strice dar vocea mea nu.
Și cocoșul strigă un cucurigu atât de tăios încât cei din jur își astupară urechile iar pisica se întoarse pe partea cealaltă.
Cocoșul mai strigă o dată și mai tare iar cele două geamuri se crăpară în zeci de linii frânte. Pisica sări speriată, văzu toate capetele acelea la ferestre și se zburli. Furioasă pe câine care o făcuse de rușine arătând tuturor ce animal leneș este, hotărî să se răzbune.
A doua zi merse la câine și spuse încolăcindu-și coada stufoasă în jurul labelor:
- Uite ce m-am gândit, când stăpânul pleacă și te lasă liber prin curte vino în casă și dormi și tu în patul cel înalt și moale, numai că ia pildă de la mine și spală-te bine pe labe, că altfel îmi faci necazuri.
