Într-un sat, în apropierea unui oraş mare, locuiau doi copii, un băieţel care nu demult începuse să meargă la şcoală şi sora lui mai mare. Nu o aveau decât pe mama lor dar într-o zi ea muri pe neaşteptate iar ei trebuiră să lase şcoala şi să-şi caute de lucru. Îşi făcură câte o legătură cu cărţi şi haine şi porniră pe jos către oraş. Începură să bată străzile cu clădiri impunătoare căutând să lucreze şi să înveţe o meserie totodată dar nici un meşter nu-i primea, spunându-le că feţele lor sfioase şi bleguţe nu le inspiră încredere.
Ei intrară din întâmplare într-un atelier de pictură. Acolo era un şevalet mare şi cineva lucra în spatele lui şi nu dădea nici un semn că i-ar fi observat. Copiii înaintară încet către şevalet dar omul de după el strigă:
- Rămâneţi acolo! Nu mişcaţi!
Copiii rămaseră ca nişte stane de piatră şi stătură aşa ore în şir, până când o pensulă ieşi de după şevalet şi le făcu semn să se apropie.
Ei înaintară încet către pictor şi priviră cu uimire tabloul în care fuseseră pictaţi, alături de o pasăre, castele, poduri, ...mai mulţi sori.
Pictorul scoase din buzunar nişte bani:
- Atât vă ajunge, spuse el. Apoi îşi muie pensula în vopsele şi se apucă iar de pictat.
Copiii îi povestiră despre moartea mamei şi ceea ce căutau iar maestrul se gândi puţin şi spuse:
- Păi aţi putea să rămâneţi la mine, dimineaţa mergeţi la şcoală iar când veniţi staţi aici în atelier şi mă ajutaţi la pictură.
