Au strigat-o şi au căutat-o peste tot dar nu mai era nici urmă. Întâlnirea lor luase sfârşit.
Castelul clădit începu să se clatine şi să se dărâme iar cei doi copii fugiră ţinându-se de mâini în timp ce în spatele lor tone de cristal se prăbuşeau cu zgomote asurzitoare.
Alergau pe un curcubeu care cobora pe pământ, iar barza alerga şi zbura pe lângă ei. Trecuseră de nori când podul începu să trepideze iar structurile lui complicate începură a se dezmembra bucată cu bucată. Ei alergau mai departe şi căzură printre fragmentele de metal şi sticlă, incandescente.
Nu au căzut până jos. Dintr-un avion tocmai se lansau nişte paraşute iar paraşutiştii i-au prins pe copii în braţe şi au aterizat chiar la marginea oraşului de unde plecaseră. Barza ateriză şi ea lângă ei.
Se întoarseră toţi trei la atelierul pictorului. Deschiseră uşa şi intrară fără ca maestrul să-i simtă iar de văzut nu-i vedea pentru că stătea ca de obicei ascuns după pânza lui şi picta absorbit cu totul, dar barza zbură şi i se aşeză chiar pe şevalet.
