Frederic, puiul de elefant,
a rămas pentru prima oară singur acasă.
El locuia împreună cu părinţii săi
în Pădurea Elefanţilor.
Frederic era un elefănţel tare curios,
aşa că a deschis uşa încetişor,
şi-a luat inima în dinţi şi a ieşit din casă.
Cu trompa lui falnică
a pornit-o la plimbare prin Pădurea Elefanţilor.
La fiecare pas se întâlnea
cu alţi elefanţi ieşiţi să ia aer.
- Bună ziua, Frederic! îl salutau toţi elefanţii
pe care îi întâlnea.
- Bună ziua! răspundea Frederic,
ridicându-şi trompa.
- Ai ieşit la o plimbărică? îl întreba un unchi.
- Da, unchiule! răspundea Frederic.
- Ce mai faci, Frederic? îl întreba o mătuşică.
- Bine, tanti, foarte bine! răspundea Frederic.
Frederic mergea şi mergea tot mai departe
fără să observe
că părăsise de multă vreme Pădurea Elefanţilor
şi ajunsese într-o pădure necunoscută.
Acolo, în pădure s-a întâlnit cu un leu.
Frederic nu văzuse în viaţa lui un leu.
- Bună ziua! a zis Frederic, numele meu este Frederic.
Tu cine eşti? a continuat el.
Leul nu a răspuns,
doar a început să ragă cât îl ţinea gura.
Răgea aşa de tare, încât copacii din jur au început să tremure.
