O poveste cu tata, mama, Mircea şi ursul polar
- Mamă, e timpul să-mi spui o poveste!
- Hm, da, aşa e! Cu ce să fie povestea?
- Cu tata, mama, Mircea, cu ursul polar şi cu tata care merge la ursul polar şi vine la Mircea...
- Ohh!
A fost odată ca niciodată, a fost... tata care s-a dus la Polul Nord să facă fotografii pentru că îi trebuiau pentru munca lui. Tata a mers cu autobuzul, cu trenul, cu avionul supersonic şi în cele din urmă cu o sanie trasă de douăzeci de câini Husky. A ajuns la Polul Nord şi s-a apucat de fotografiat iar în acest timp un urs polar îi tot dădea târcoale. Aşa de mult s-a împrietenit ursul cu tata, încât atunci când tata a terminat de fotografiat banchizele, gheţarii, focile, pinguinii, aurorele boreale şi eschimoşii şi s-a urcat în sanie să plece, ursul s-a cocoţat repede la spatele saniei şi s-a tot dus împreună cu tata până la cel mai apropiat aeroport.
Drumul înapoi cu ursul polar a fost mai greu, ursul polar a trebuit ascuns bine, că nu era lăsat să urce în avion. Tata l-a înghesuit într-un sac mare de călătorie fiind astfel cel mai uriaş sac care a trecut vreodată pe banda de bagaje a unui aeroport dar a scăpat necontrolat.
Tata se uita cum sosea bagajul şi se gândea cum îl va ridica dar acesta a făcut un salt jos, apoi tata şi bagajul lui săltăreţ au ieşit din aeroport şi...
-Un taxi, vă rog, la aeroport... pentru gară. Dar când a venit taxiul şi a văzut ce era de cărat, a întors fără să mai stea de vorbă. În cele din urmă o căruţă cu cai a oprit şi l-a luat pe tata şi pe ursul polar şi i-a dus cu chiu cu vai până acasă.
Odată ajunşi acasă... au intrat în casă. Vecinii se uitau prin gard şi se întrebau oare ce a adus vecinul din străinătate, uite ce bagaj mare... de abia aşteptau să fie poftiţi să vadă, mai ales că tata era foarte prietenos şi casa le era deschisă tot timpul.
