Pufuleţ se apucă să mănânce din oasele aduse iar primul gând care îi veni în minte fu acela că, în sfârşit, nu mai era singur.
După ce Pufuleţ termină de mâncat, Negrilă îi spuse:
„Vino, am o surpriză pentru tine!”
Când ieşiră amândoi din beci, Pufuleţ avu o surpriză: din cer cădeau nişte pete albe şi pufoase ca blana lui. Petele ajungeau pe asfalt şi se adunau în straturi.
„Este prima ta ninsoare...” îi spuse Negrilă lui Pufuleţ. Acesta era foarte impresionat de fulgii care nu se mai opreau şi cădeau tot mai mulţi spre pământ. Au rămas în ninsoare câteva minute bune când deodată, de după centrala termică a cartierului, o lumină puternică începu să îi năpădească. O sanie roşie şi mare, cu cinci perechi de reni venea spre ei iar în sania plină de cadouri, stătea un moş mare şi gras, cu pletele albe şi barba lungă. Pufuleţ încremeni iar instinctul său de căţeluş îl făcu să latre către sanie. Abia atunci Moşul îl zări şi, oprind renii, se dădu jos din sanie la Pufuleţ şi noul său prieten, Negrilă. Pufuleţ era atât de speriat, încât Negrilă îi şopti la ureche:
„Nu te speria! E Moş Crăciun! Vine în fiecare an cu daruri pentru micuţi...”
Văzându-l speriat, Moşul îl luă în braţe pe Pufuleţ şi îl mângâie cu dragoste:
„Cum te cheamă, căţeluşule?”
Cu jumătate de lătrat, Pufuleţ răspunse:
„Pufuleţ... Sunt orfan iar singurul meu prieten este Negrilă...”
Moşul, gândindu-se o clipă, îl luă pe Negrilă de o parte şi îi şopti la ureche ceva. După care Negrilă veni la Pufuleţ şi îi spuse:
„Pufuleţ, Moşul are de dus cadouri la doi frăţiori care i-au trimis o scrisoare în care îi cer unul un căţel, iar celălalt o pisică. Moşul s-a gândit la noi. Să fim noi cadourile lui pentru acei copilaşi...”
Pufuleţ dădu afirmativ din cap şi împreună cu Negrilă, urcară în sania Moşului.
Şi uite aşa, povestea tristă a lui Pufuleţ a devenit un basm fericit. Cei doi copilaşi au avut o mare bucurie când, dimineaţa, i-au găsit pe Negrilă şi Pufuleţ lângă cizmuliţele lor. Astăzi, Pufuleţ are o cuşcă a lui, pe care îi scrie numele. Iar Negrilă îi mai face câte o vizită. Mai ales când Pufuleţ primeşte oase pe care le împart frăţeşte.
Şi se mai gândeşte Pufuleţ la mama sa, aflată acum în ceruri... Şi la Moş Crăciun ce va veni anul viitor... O dată cu primii fulgi de zăpadă...
