Şi dintr-o dată şi-a adus aminte de ceva foarte important:
dacă cineva vrea să i se facă frică,
trebuie să stingă toatea luminile.
Zis şi făcut!
Sven a stins toate luminile din casă
şi dintr-o dată totul a fost în întuneric.
Dar tot nu-i era frică.
El şi-a închipuit că în spatele dulapului
se afla o fantomă.
Dar nici această închipuire nu l-a ajutat
prea mult să i se facă frică.
După aceea şi-a închipuit
că sub pătură pluteşte o vrăjitoare pe mătură.
Dar la imaginea asta l-a pufnit râsul.
Nici urmă de teamă.
Dintr-o dată şi-a adus aminte
că mâine trebuie să meargă la stomatologie.
Şi chiar că de dentist parcă îi era un pic frică.
Nemaipomenit!
Acum am un motiv să o sun pe mătuşa Matilda
şi să-i spun că îmi este frică.
Sven a format numărul în întuneric,
că doar îl cunoştea pe de rost.
- Bună seara! Mătuşa Matilda?
- Ah, tu eşti Sven. Cum eşti?
- Eu sunt singur acasă, în întuneric
şi îmi este frică! a spus Sven.
- Dar unde sunt părinţii tăi? vroia să ştie mătuşa Matilda.
- La cinematograf.
- Şi de ce stai pe întuneric?
- Tocmai am stins lumina.
- Şi de ce nu aprinzi lumina dacă îţi este frică?
- Nu îmi este frică de întuneric
dar mâine trebuie să mă duc la dentist
şi îmi este puţin teamă, a explicat Sven.
