Omul era uimit, cum Moş Crăciun se făcuse aşa de mare, sau cum copiii se făcuseră aşa de mici, toate lucrurile din jur erau altfel, mai mari sau mai mici decât le vedea el sau decât i se păruseră lui.
Apoi Moş Crăciun i-a pus jos pe copii şi au jucat ţinându-se de mâini (muzica se revărsa din toată casa) iar păpuşile, urşii de pluş şi alte dihănii cu blăni de catifea au intrat şi ele în horă cu copiii.
Copiii erau atât de fericiţi încât din ei ţâşneau raze mari, argintii, care treceau prin ferestre ajungând până departe în pădure. Văzută de afară, casa era învăluită în jocuri de raze jucăuşe dar cei dinăuntru nu-şi dădeau seama, copiii credeau că lumina venea de la brad, de la foc şi de la mulţimea candelelor şi lumânărilor aprinse. Iar cei câţiva trecători prin împrejurimi şi-au spus: ia te uită ce iluminaţie la conacul cel vechi, ce efecte!...
Animalele din pădure s-au trezit şi atrase de lumină au venit la ferestre, să vadă ce se întâmpla acolo? Iepuri, veveriţe, bursuci, vulpi, ba şi un urs. Copiii s-au speriat când au văzut ursul la geam dar Moş Crăciun le-a zis:
-Ia veniţi şi voi înăuntru!
Omul le-a deschis uşa şi animalele au intrat şi s-au prins şi ele în horă cu copiii, cu moş Crăciun, cu omul şi cu jucăriile, în jurul bradului. Copiii făceau nişte salturi mari, mari şi rămâneau câte puţin în aer, cu braţele desfăcute sau cu rochiile învolburate, faţă în faţă cu câte o veveriţă sau un bursuc, apoi cădeau încet jos, lucru care le făcea foarte mare plăcere. Ursul sărea şi până să ajungă jos făcea o tumbă...
Vulpile îşi ţineau coada pe un braţ iar la braţul celălalt era un băieţel sau o fetiţă... Moş Crăciun şi Bucle-în-Vârtej au scos din sac daruri şi pentru ele... Animalele au ieşit săltând cu darurile către vizuinile lor. O dată cu animalele s-au strecurat afară şi renii... Copiii dansau mai departe, uşori... dacă ridicau braţele atingeau policandrul cel mare cu lumânări iar fetiţele atingeau tavanul cu vârfurile codiţelor. Nu se ştie cât au dansat astfel (în timp ce muzica se revărsa tot mai repede), când deodată un copil a constatat că Moş Crăciun nu mai era printre ei... L-au căutat, au ieşit afară... nici sania cu reni nu mai era... În agitaţia căutării lui Moş Crăciun, doar Bucle-în-Vârtej stătea nemişcată la geam... Ea fusese singura care văzuse, hm! sania ducându-se aşa de iute că parcă nici nu atingea zăpada, în urma şirului de reni... Lacrimi mari curgeau pe faţa fetiţei...
Copiii se strânseră în jurul ei.
-Numai tu eşti de vină că a plecat Moş Crăciun!
