-Da, din cauza ta a plecat!
-Eu, eu nu am vrut să-l fac să plece, am vrut doar să ştiu cum e în locul lui!
-Da, i-ai spus că e un actor, că nu există şi câte altele...
-Da şi l-ai pus să măture zăpada!
-Numai o obraznică ca tine putea s-o facă!
-Şi el s-a simţit jignit, s-a simţit tratat fără respect, şi a plecat!
-Eu nu cred, Moş Crăciun e prea bun să se supere pe noi...
-Ar fi bine să te dezbraci de hainele lui!
Bucle-în-Vârtej se dezbrăcă, ruşinată, de hainele lui Moş Crăciun şi le aşeză pe un scaun. Atunci un băieţel se duse şi se uită de aproape la hainele Moşului, apoi nu mai rezistă şi le trase pe el. Se duse la oglinda cea mare din mijlocul sălii şi începu să strige privindu-se:
- Sunt Moş Crăciun, sunt Moş Crăciun!
- Şi eu vreau să fiu Moş Crăciun! strigă un alt băieţel, dă-mi-le şi mie!
Dar băieţelul îmbrăcat astfel nu a vrut să se dezbrace defel şi a fugit iar celălalt băiat a fugit după el, l-a tras de hăinuţe şi a început cearta. Omul a venit repede şi a încercat să-i împace în timp ce ceilalţi copii ţipau că şi ei vor să fie Moş Crăciun, să facă bine să se dezbrace şi să se îmbrace pe rând cu hainele moşului dar deodată copiii se opriră uitându-se unii la alţii. Toţi erau îmbrăcaţi în hainele lui Moş Crăciun! Împreună cu omul! S-au dus toţi în grup şi s-au privit în oglindă. Iar Bucle-în-Vârtej abia putu să vorbească:
-Toţi suntem Moş Crăciun!
-Şi acum ce facem?
-Păi ce-a făcut şi Moş Crăciun!
-Dar noi am primit daruri, cui să-i dăm daruri?
-Am o idee, spuse un copil. Am putea să schimbăm darurile între noi!
-Ura! Ura! Aşa să facem!
Copiii au schimbat darurile între ei, şi s-au jucat o vreme fiecare cu jucăriile celorlalţi.
-Ştiţi ce? zise Bucle-în-Vârtej, eu zic că ar trebui să mergem să căutăm alţi copii care nu au primit daruri şi să le ducem din darurile noastre... cu siguranţă sunt copii care în seara asta nu au primit daruri...
-Da, zise un băieţel, mâine vom merge şi vom căuta în jurul nostru copii care nu au primit daruri.
-Dar crezi că sunt copii care nu au primit daruri?
-Nu ştiu, vom afla... dar eu cred că sunt... mereu sunt...
Într-adevăr, copiii aşa au făcut. A doua zi au mers prin casele din vecinătate, unde se aflau copii şi au întrebat lăsând fiecare câte un dar din darurile primite, alţii au lăsat mai multe iar Bucle-în-Vârtej le-a lăsat pe toate... Mare a fost surpriza lor când s-au întors acasă şi au văzut că în locul lor erau alte daruri.
