DEX Online

Iar pe Bucle-în-Vârtej, în faţa casei ei, o aştepta omul, cu ramuri mari de corcoduş roşu, înflorite, în care fetiţa recunoscu mătura de nuiele. Văzând-o înflorită, omul se gândise să i-o aducă, şi acum i-o dete fetiţei neştiind ce să spună, era un om tăcut de felul lui şi mai ciudat. Plecă iar fetiţa fugi după el şi îl strânse în braţe.
Mare fusese mirarea părinţilor când s-au întors seara târziu să-i ducă acasă pe copii şi au auzit ce povesteau copiii... Dar cel mai mult s-a mirat chiar primarul care îl pusese pe un om de-al său să fie Moş Crăciun şi aflase că acesta se oprise în cârciuma de la marginea orăşelului să se încălzească puţin înainte de drum şi adormise sub masă. Oare cine să fi fost de şi-a jucat atât de bine rolul?... După ce a trecut Crăciunul, omul a strâns podoabele din brad şi a tras vasul în care stătea pomul, să-l scoată afară dar n-a putut... bradul prinsese rădăcini, care trecuseră prin podea, şi se înfipseseră în pământul de sub casă... sau aşa părea... pădurarul i-a spus că asta se mai întâmplă uneori, brazii mai prind rădăcini... Dar omul privea bradul şi se întreba oare cine a fost?
Apoi bradul a mai crescut o vreme, până în tavan, şi a rămas aşa, verde...şi la fel şi ramurile de corcoduş roşu din casa fetiţei.
Indiferent cine fusese, copiii nu au uitat niciodată seara aceea şi au înţeles un lucru: că Moş Crăciun există, există cu adevărat... în ei! Şi toată viaţa lor, în ziua de Crăciun, fiecare din ei a fost Moş Crăciun!