Un copil s-a aşezat pe scaunul lui Moş Crăciun
Povestea aceasta a avut loc într-o seară de Crăciun, într-un orăşel cocoţat pe un deal, înconjurat de păduri. Aveau un obicei vechi, copiii petreceau această seară într-un conac aflat la mai mulţi kilometri în afara oraşului, în pădure, unde erau aduşi de părinţii lor şi lăsaţi singuri să îl aştepte pe Moş Crăciun, sub supravegherea unui om de-al casei.
Primul copil sosit a fost o fetiţă căruia i se spunea Bucle-în-Vârtej, deoarece nu putea să stea locului nici două secunde. Ea aprinse împreună cu omul candelele şi lumânările, şi puse un disc cu muzică veselă la un patefon (cu baterii). Începu să ţopăie împreună cu omul, apoi luă mătura de nuiele, de măturat zăpada şi se aşeză la intrare dansând cu mătura (cu nuielele în sus) pentru a-i pe supraveghea pe copii să-şi cureţe ghetele de zăpadă de ştergătorul de fier.
Acum, oaspeţii cei mici sosiseră aproape toţi iar Bucle-în-Vârtej intrase în casă şi ţopăia de la un copil la altul, învăluindu-i cu o obrăznicie a ei, fascinantă şi molipsitoare. „Vi-ne Mo-şul!” cânta o fetiţă iar Bucle-în-Vârtej cântă sărind ca o minge: „Vine moşul cu nasul roşu!”. Imediat câţiva băieţei o imitară.
Deodată o fetiţă strigă: Vine! şi toţi se repeziră la ferestre iar Bucle în Vârtej ieşi la post cu mătura. Venea o sanie cu o lumină galbenă, trasă de un şir lung de reni. Copiii dădură buzna afară în întâmpinarea Moşului şi strigară:
-Bine ai venit, Moş Crăciun! Iar Moş Crăciun le spuse dându-se jos din sanie:
-Bine v-am găsit, dragii Moşului!
Copiii începură să numere renii.
-Uraaa! Moş Crăciun a venit cu douăzeci şi şase de reni! strigă o fetiţă iar omul îşi spuse uimit: Ce recuzită! Oare cine să fi aranjat asta? Poate noul primar...
Ura! Ce de reni! strigă un băieţel şi se cocoţă în spinarea unui ren. Nu e voie! strigă un altul şi-l trase jos dar Moş Crăciun zise deshămând renii.
-He he, de ce să nu fie voie? Urcaţi dragii moşului! Şi îi ajută să se urce pe spinările renilor iar renii porniră cu copiii şi până să intre în casă făcură nişte ocoluri largi prin pădure.
În acest timp Bucle-în-Vârtej rămăsese în capul scărilor, rezemată în măturoi şi uluită. Iar când renii cu copii în spate începură să urce scările, îi mătură de zăpadă pe copite şi ghete, apoi îl privi pe moş şi pe om care veneau cărând de sac. Moş Crăciun se opri şi spuse:
-Poţi să intri şi tu, draga moşului, să ştii că mă şterg pe picioare!
-Ştii, unii oameni mai uită! rosti ea.
-Unii oameni da, dar Moş Crăciun nu, îmi dai puţin mătura? Bucle-în-Vârtej îi întinse mătura, Moş Crăciun o luă şi mătură scările de zăpadă, în timp ce omul se agita: Lasă, Moş Crăciun, nu se poate... Iar fetiţa bătea din palme şi striga:
-Iată un Moş Crăciun care mătură! Şi care a venit cu reni! E ceva nou!
