- Spune repede: un ver vert dans un verre vert!
Andrei a rămas un moment descumpănit, apoi a repetat cuvintele în timp ce gazda se ondula prin căsuţă. În mijloc, pe o masă, ardea o lampă galbenă şi pereţii dulci şi zemoşi picurau şi miroseau plăcut. În încăpere se aflau tot felul de rafturi înţesate cu cărţi pe ale căror cotoare a citit în fugă: Biologie, Zoologie, Jules Verne, Kant. Viermele şi-a pus lângă lampă ochelarii şi peste ei cartea deschisă cu copertele în sus. Apoi şi-a întins braţele cât a putut de mult pe deasupra capului şi le-a lăsat pe creştet:
- Îmi place să citesc mai ales seara, în timpul zilei mă ocup de studiu şi cercetare, vino să vezi! Şi l-a condus printr-o gaură de vierme într-un laborator plin cu eprubete, mojaruri, creuzete, microscoape, şi chiar un telescop. Uite, aici îmi petrec eu tot timpul, citind, examinând frunze şi insecte şi făcând tot felul de experienţe.
Andrei a privit prin microscop grăuncioarele de clorofilă dintr-o frunză, apoi au revenit în sufragerie şi după ce i-a povestit cum a ajuns la el, domnul Vierme i-a zis legănându-se:
-Oh, nu trebuie să te sperii că eşti aşa de micuţ. Iată şi eu sunt la fel şi nici că-mi pasă. Important este doar ce-i aici, şi şi-a dus un deget la tâmplă. Când pleci, să mănânci o pară şi ai să creşti la loc. Mă duc să-ţi aduc nişte plăcintă cu miere, pe care am primit-o şi eu de la o doamnă albină. S-a dus la cămară şi a adus o frunză cu mâncarea anunţată. Mirosea atât de bine încât lui Andrei i-a lăsat gura apă şi a trebuit să înghită în sec, lucru destul de stânjenitor, însă viermele s-a făcut că nu observă. Apoi s-au întins la vorbă până spre dimineaţă. Domnul Vierme s-a plâns că i s-a spart o lentilă de la microscop şi că sunt grozav de scumpe, că laboratorul lui e departe de a fi bine dotat, că ciocănitoarea şi-a scrântit o aripă şi câţiva pomi dintre cei mai buni s-au umplut de omizi cât timp a stat în ghips.
