A fost odată o fetiţă,
pe care o chema Mihaela.
Mihaela avea un frate geamăn,
pe care-l chema Wolfgang.
Într-o zi Mihaela şi Wolfgang
au vrut să meargă în oraş,
dar cu toate că Mihaela
îşi căuta pantofii de zece minute bune,
nu şi-a găsit nici un pantof.
- Hi, hi! nu-şi găseşte pantofii! Nu-şi găseşte pantofii!
râdea Wolfgang de ea.
Dar i-a pierit râsul,
când a văzut că nici el nu-şi găsea pantofii.
Acum îşi căutau amândoi pantofii.
Căutau şi căutau, dar nu-i găseau nicăieri:
au căutat după uşa din camera mare,
după uşa din baie,
în dulap şi în frigider,
dar pantofii nu erau de găsit.
În sfârşit, Mihaela a găsit
ascuns sub pat,
pantoful de la piciorul drept.
Şi după fotoliu a găsit şi Wolfgang
pantoful de la piciorul stâng.
Dar nici unul nu-şi găsea celălalt pantof.
- Ce ne facem acum? a întrebat Mihaela.
- Mergem la plimbare. Hai să facem o încercare, propuse Wolfgang
Mihaela cugeta cu voce tare:
- Un pantof pentru fiecare dintre noi trebuie să ajungă.
