- Da' ce-a lucrat de doarme-aşa mult?
Hârciogii, ursuzi din cauza vremii rele şi a durerii de spate deoarece le dădusem voie să-şi care saci cu provizii de pe ogor, răspunseră printre dinţi:
- Ce să lucreze, nici măcar boabe nu cară, ca noi. Stăpânul îi pune hrana sub bot.
Găinile cotcodăciră:
- Face cumva ouă?
Iar cocoşul:
- Nu face ouă ca voi, nici nu cântă ca mine.
- Taci că tu eşti de vină, au spus toţi, dimineaţa nu cânţi destul de tare şi nu te aude.
- Ceee? Stăpânul se trezeşte numai după glasul meu, care se aude la trei mile de aici. Ceasul lui poate să se strice dar vocea mea nu.
Şi cocoşul strigă un cucurigu atât de tăios încât cei din jur îşi astupară urechile iar pisica se întoarse pe partea cealaltă.
Cocoşul mai strigă o dată şi mai tare iar cele două geamuri se crăpară în zeci de linii frânte. Pisica sări speriată, văzu toate capetele acelea la ferestre şi se zburli. Furioasă pe câine care o făcuse de ruşine arătând tuturor ce animal leneş este, hotărî să se răzbune.
A doua zi merse la câine şi spuse încolăcindu-şi coada stufoasă în jurul labelor:
- Uite ce m-am gândit, când stăpânul pleacă şi te lasă liber prin curte vino în casă şi dormi şi tu în patul cel înalt şi moale, numai că ia pildă de la mine şi spală-te bine pe labe, că altfel îmi faci necazuri.
