Cei doi băieţi au stat pe gânduri. Dacă nu găseau cea mai adevărată minciună, deveneau pentru totdeauna sclavii vrăjitoarei. Şi asta nu era nimic – dar rămâneau şi cu urechile de măgar - pentru toată viaţa. Aşa că s-au sfătuit puţin şi pe urmă au început, sub privirile atente ale celei mai rele vrăjitoare bune:
- Biinee... Uite! Capra, leul şi vaca s-au înfrăţit. Voiau să-şi pună banii la un loc, ca să deschidă împreună un han la marginea pădurii. Atunci capra...
- Minciună! Nu se poate aşa ceva. Leul le-ar lua imediat banii caprei şi vacii, ba mai mult, să fie fericite dacă scapă cu viaţă dintr-o asemenea tovărăşie. Asta e o minciună sfruntată! Mai bine nu puteţi?
Atunci cei doi s-au retras din nou, au mai stat puţin de vorbă, apoi al doilea băiat a zis:
- Era odată o bucătăreasă foarte bună... Într-o zi a tăiat un pui şi l-a prăjit. Stăpânul ei avea musafiri la masă. Dar puiul mirosea aşa de bine, încât îţi lăsa gura apă. Trebuie
neapărat să gust, a zis ea, să văd dacă are destulă sare. Şi a rupt o aripă. Pe urmă, ca să nu se observe, a rupt-o şi pe cealaltă. Treptat, a mâncat tot puiul. Pe urmă s-a dus la stăpânul ei şi i-a spus: puiul e gata, dar cuţitele s-au tocit. Ar trebui ascuţite. Stăpânul ei s-a apucat să ascută cuţitele pentru masă. Ea a aşteptat ca musafirii să vină şi le-a spus: stăpânul meu a înnebunit. Îl auziţi cum îşi ascute cuţitele? Vrea să vă omoare. Aşa că toţi au fugit speriaţi. După care s-a dus înapoi la stăpân şi i-a zis: ce prieteni ciudaţi aveţi! Au venit, au furat puiul şi au plecat!
