Șoarecele, în hamac
Atârnat de-un fir de mac,
Doarme rezemat în bot,
Se visează matelot.

Acum iată stă la cârmă,
S-a legat de ea cu sârmă
Să nu-l măture vreun val,
E furtună-n Marea-Aral.

Se întoarce brusc pe țol;
În stomac el simte-un gol:
- Oh, corabia, my Lord,
S-a-nclinat prea mult pe-un bord.

Îl trezește-o vrabie:
- Cum, nu-s pe corabie?!
Fierbe iarba străvezie
Cu spume de păpădie!