„Era demult, tare demult,
Când veverița mânca unt
Și-n loc să-și adune castane
Cânta c-un lup la două piane.

Pe-atunci, pădurea fermecată
Era celebră-n lumea toată.
Veneau în ea, din patru zări,
Tot fel de fel de arătări:

Un urs jongler din altă țară,
O capră ce cânta la vioară,
Un cal cu vocea răgușită
Și o potcoavă ruginită...

Un tigru șchiop, un vultur miop,
Mai mulți căței, vreo doi purcei,
Găina cu cinci puișori,
Plus patruzeci de spectatori.

Spectacolul era superb!
Deschis de-ncornoratul cerb,
Care avea și-un c’opoțel
Ce-l anunța pe Doml Cățel
În scenă când intra voios
Având în bot un os de ros.

Pe după o perdea cu ciucuri
Maimuța făcea giumbușlucuri.
O admira un leu greoi
Ce știa cât fac doi cu doi,