Cărăbușii s-au lăsat 
Pe-un curent învolburat
Luându-și zborul către case,
Prin pădurea de foioase.

Puiul nostru de rădașcă
A umplut cu ceai o ceașcă.
A pus pe pupitru-o coală,
Ghinda plină cu cerneală,

Și a scris:
Dragă Lăbuș,
Dacă prinzi un cărăbuș,
Să-l moi în tuș!

Servus,
prietenul tău,
Lucanus Cervus