Pe zidurile școlii a lipit un afiș: „Școală de limbi străine pentru găini“.
„Ce, nu am inventat eu bicicleta fără roți?“, se întreba Iosif.
„Atunci de ce să nu reușesc să învăț găinile să latre?“
Și s-a apucat cu sârguință de treabă.
În școala găinilor preda numai el singur lătratul.
El era atât învățătorul de lătrat cât și  profesorul de lătrat cât și
directorul de lătrat.
Dar tot acest efort a meritat.
Nu a trecut multă vreme și deja toate găinile
lătrau de se cutremura pământul.
Și când mergeau pe stradă sau stăteau cocoțate pe garduri
sau pe acoperișuri, lătrau într-una.
Nu se mai opreau din lătrat.
Găinile erau așa de bucuroase că învățaseră
ceva nou, că toată ziua-bună ziua numai lătrau.
Prin tot orașul, de jos în sus, în stânga și în dreapta
numai asta se auzea: „ham- ham! ham-ham!“
„ Mai tăceți odată! Închideți-vă pliscul!