Era rău.  Făcea rele în țara lui, a făcut rele și la noi.  Cu înțelepciunea voastră, dragii mei supuși, ați găsit calea de a-l goni din țara omuleților-furnicuță. Nu cu răul sau cu forța, ci cu binele.  Voi ați scăpat de el, dar, așa cum ni s-a povestit, piticul portocaliu a făcut rele peste tot pe unde a trecut.  I-a fost mai bine?  Nu!  Nu i-a fost mai bine.  Dimpotrivă.  Sunt sigură că, dacă s-ar fi purtat frumos, nu ar fi murit de foame, poate nici de frig și ar fi trăit liniștit.  Totuși, foamea și frica i-au fost de învățătură.  Acum îi pare rău, vrea acasă și promite să se schimbe în bine. De aceea, propun să îl iertăm și noi, așa cum l-a iertat și Lico Bocotiti, pentru toate stricăciunile și pagubele produse și să-l socotim prieten.”  Îți dai seama, dragă Sara, ce aplauze au izbucnit și cum Agâmbici și chiar eu însămi, aveam ochii în lacrimi, iar inima ne bătea, gata să ne spargă piepturile.
- Ce frumos!
- Apoi, au apărut din nou, ca din senin, omuleți cu tăvi pe care se găseau tot felul de bucate alese.  S-a încins o petrecere pe cinste!  Eu nu aveam loc să
mă mișc, însă Agâmbici s-a strecurat, călcând cu grijă și a făcut cunoștință cu o mulțime de omuleți.  I-a întrebat cum de pot fi așa de harnici, pentru că
ar dori și el să fie, dar până acum nu a putut.  Omuleții i-au spus că pentru ei nu este greu, fiindcă sunt foarte bine organizați și se ajută unul pe altul.  Mă rog, i-au dat o mulțime de sfaturi bune și l-au invitat să-i mai viziteze și pe vreme frumoasă, ca să stea pe-afară și să nu fie atât de înghesuiți în arena circului.  Cu această promisiune, s-a trecut la pregătirile de drum.
- Sunt curioasă cum au făcut.
- Simplu.  Dacă îți amintești, zâna lor era prietenă cu zâna piticilor portocalii.
- Care te-a făcut și pe tine portocalie.
- Chiar ea.  Cum au aranjat ele nu știu, dar, după ce am părăsit circul, dintr-o dată s-a deschis în fața noastră o cărare.
- Fermecată?
- Cu siguranță.  Pe ea am mers...
- Tu și Agâmbici?
- Da, însă, din prudență, pe Agâmbici l-am ascuns iarăși în rucsac.  Piticii erau încă supărați pe el.
- O, da!  Îi era frică?  Ați ajuns cu bine în țara de sub nisip?  Ce au făcut piticii portocalii?
- Stai un pic.  Prea multe întrebări.  Mă zăpăcești.
- Ai obosit?  Vrei să încaleci?
- Să încalec?
- Știi tu... cum faci mereu: „Și-am încălecat pe-o șa și ți-am spus poveste-așa!”
- Ha-ha!  Bine:  „Și-am încălecat pe-o căpșună și ți-am spus o mare și gogonată minciună!”
- Noapte bună, Lico Bocotiti!
- Noapte bună, Sara!  Noapte bună, copii!