-Da, din cauza ta a plecat!
-Eu, eu nu am vrut să-l fac să plece, am vrut doar să știu cum e în locul lui!
-Da, i-ai spus că e un actor, că nu există și câte altele...
-Da și l-ai pus să măture zăpada!
-Numai o obraznică ca tine putea s-o facă!
-Și el s-a simțit jignit, s-a simțit tratat fără respect, și a plecat!
-Eu nu cred, Moș Crăciun e prea bun să se supere pe noi...
-Ar fi bine să te dezbraci de hainele lui!
Bucle-în-Vârtej se dezbrăcă, rușinată, de hainele lui Moș Crăciun și le așeză pe un scaun. Atunci un băiețel se duse și se uită de aproape la hainele Moșului, apoi nu mai rezistă și le trase pe el. Se duse la oglinda cea mare din mijlocul sălii și începu să strige privindu-se:
- Sunt Moș Crăciun, sunt Moș Crăciun!
- Și eu vreau să fiu Moș Crăciun! strigă un alt băiețel, dă-mi-le și mie!
Dar băiețelul îmbrăcat astfel nu a vrut să se dezbrace defel și a fugit iar celălalt băiat a fugit după el, l-a tras de hăinuțe și a început cearta. Omul a venit repede și a încercat să-i împace în timp ce ceilalți copii țipau că și ei vor să fie Moș Crăciun, să facă bine să se dezbrace și să se îmbrace pe rând cu hainele moșului dar deodată copiii se opriră uitându-se unii la alții. Toți erau îmbrăcați în hainele lui Moș Crăciun! Împreună cu omul! S-au dus toți în grup și s-au privit în oglindă. Iar Bucle-în-Vârtej abia putu să vorbească:
-Toți suntem Moș Crăciun!
-Și acum ce facem?
-Păi ce-a făcut și Moș Crăciun!
-Dar noi am primit daruri, cui să-i dăm daruri?
-Am o idee, spuse un copil. Am putea să schimbăm darurile între noi!
-Ura! Ura! Așa să facem!
Copiii au schimbat darurile între ei, și s-au jucat o vreme fiecare cu jucăriile celorlalți.
-Știți ce? zise Bucle-în-Vârtej, eu zic că ar trebui să mergem să căutăm alți copii care nu au primit daruri și să le ducem din darurile noastre... cu siguranță sunt copii care în seara asta nu au primit daruri...
-Da, zise un băiețel, mâine vom merge și vom căuta în jurul nostru copii care nu au primit daruri.
-Dar crezi că sunt copii care nu au primit daruri?
-Nu știu, vom afla... dar eu cred că sunt... mereu sunt...
Într-adevăr, copiii așa au făcut. A doua zi au mers prin casele din vecinătate, unde se aflau copii și au întrebat lăsând fiecare câte un dar din darurile primite, alții au lăsat mai multe iar Bucle-în-Vârtej le-a lăsat pe toate... Mare a fost surpriza lor când s-au întors acasă și au văzut că în locul lor erau alte daruri.