• porttorrent.com
  • Latest torrents
  • Limetorrents
  • Poveste ilustrată: Povestea anotimpului uitat, Povesti copii, povesti audio, povesti animate, povesti pentru copii, povesti video doar pe Revista Tus
  • DEX Online

    Cuvântul căutat:

    Povestea anotimpului uitat

    Povestea anotimpului uitat


    A fost odată ca niciodată, a fost odată dragi copii, într-o vreme îndepărtată, cînd pămîntul era plin de animale care nu se mîncau între ele, de oameni care nu se dușmăneau...a fost odată... un împărat. El stăpînea tot pămîntul și era bun și blînd, darnic și înțelegător. Pe atunci, în timpul anului, nu erau patru anotimpuri, ci unul singur, în care le întîlneai pe toate patru, după cum îți era dorința. Și nu numai pe cele patru pe care le cunoaștem acum, ci și multe altele, azi necunoscute nouă, nici măcar din auzite. Aceste multe stări ale vremii erau toate copiii împăratului, care se numea...Împăratul Timp.

    Trăiau în bună înțelegere, fără supărare sau ceartă, fiecare cu domeniul lui. Soarele strălucea neobosit, răspîndind peste întreaga natură o lumină călduță, care îi făcea pe toți să fie mereu bine dispuși. Găseai alături, fără să ți se pară nimic neobișnuit în asta, copaci în floare și cîmpii acoperite de zăpadă, ploi torențiale, livezi coapte și furtuni de praf.   

    Într-o după-masă, Împăratul, care dormea – vedeți bine că era un împărat cuminte, care dormea în fiecare după-masă, știind că trebuie să crească mare – deci, într-o după-masă Împăratul avu un vis ciudat.

    Se făcea că cerul veșnic luminat al împărăției sale s-a întunecat brusc. Era o noapte neagră, nici măcar vreun licurici nu se zărea prin întunecimea grea ca de smoală. Nu se mai vedea nimic în jur, dar în aer se simțea frigul pătrunzător, din ce în ce mai pătrunzător. Plantele și animalele au început atunci să înghețe, încetul cu încetul. Speriat, Împăratul Timp și-a chemat copiii în ajutor. Primii au venit băieții cei mari care, cu răsuflarea lor proaspătă, au dezghețat pămîntul. Iar Soarele s-a ițit printre nori și lumina a început să pătrundă printre crengile copacilor. Pe urmă au venit fetele cele frumoase ale Împăratului, care au adus Soarele de-a binelea pe cer și au încălzit lumea. Apoi au venit din nou băieții – mai mici – care au făcut pămîntul să rodească. La sfîrșit, cu mare greu, au apărut fetele leneșe și adormite, care au cufundat împărăția într-un somn binefăcător și au acoperit-o cu o haină albă de zăpadă. 

    Trezit din somn, Împăratul își privi împărăția și căzu pe gînduri. Imaginile pe care le visase nu-i mai ieșeau din minte. Se uită cu atenție la copaci și animale și observă că erau cu toții foarte obosiți. Că păreau foarte plictisiți. Trăiau de prea multă vreme în același anotimp. Leii năpîrliseră și nu mai aveau colți, fiindcă de multă vreme nu mai aveau ce sfîșia. Peștii stăteau pe fundul apelor și nu se mai distrau deloc străbătînd mările și oceanele, vînturile de la miazăzi și miazănoapte dormeau și doar sforăitul lor mai stîrnea uneori nisipul deșertului. Pînă și albastrul cerului părea lipsit de sens, decolorat și palid.

    Și atunci, Împăratul luă o hotărîre: avea să facă așa după cum visase.

    Chemîndu-și copiii, îi împărți în patru grupuri.

    - Voi, le spuse el celor mai mari, veți fi Primăvara. Tu vei fi Boarea, tu vei fi Înmugurirea, tu – Ploaia Caldă. Voi – Vara. Tu vei fi Arșița, tu- Furtuna, iar tu – Mirosul Adormitor al Nopților de Vară.

    Și tot așa, își numi copiii pe rînd: Rodnicia, Îmbelșugarea, Crivățul, Zăpada. La sfîrșit, luîndu-și rămas bun de la ei, după ce îi învesti pe fiecare cu cîte o haină aleasă, Împăratul Timp se cufundă în vis.

    Mai doarme încă și azi, iar copiii lui au luat în stăpînire lumea. Ei sînt Cele Patru Anotimpuri.

    De atunci Primăvara ne întîmpină cu bucurie, trezindu-ne din  Iarna grea, Boarea alungă zăpezile, Înmugurirea trezește pomii, iar Ploaia Caldă dezgheață apele și cheamă animalele afară, în lumină și căldură.

    Apoi vine Vara: Arșița fuge despletită pe cîmpii și zorește plantele să crească, le mîngîie tulpinile verzi și le cîntă despre sosirea fratelui ei, Rodnicia. Furtuna face oamenii să rîdă și să plîngă, iar Cerul Înstelat alungă norii în nopțile senine și aduce cu el mirosul proaspăt al florilor. Roua măruntă cuprinde Pămîntul și împrospătează răsuflarea celor arși de sete.

    Toamna e adusă de Prințesa Îmbelșugare și Prințul Rodnicie, iar sora lor mai bătrînă, Burnița, îi ajunge din urmă. Febrili, toți se pregătesc să primească alaiul sfîrșitului de An.

    În sfîrșit, vajnicii vestitori ai Iernii gonesc berzele spre alte țări și le aduc în săniile lor grele pe fetele adormite ale Împăratului Timp, care îngheață aerul cu privirea lor rece de pe altă lume. Plutesc deasupra orașelor, munților și cîmpiilor și dezleagă băierile Cerului cu brațele lor albe, scuturîndu-și pletele de fulgii ușori de nea.

    Dar stăpînul și tatăl lor a rămas și astăzi tot Împăratul Timp.

     
    Povestea anterioară Furnica și lacrima din cer
     
    Povestea următoare Gustav
    Reclama
    -->