|
mireasa a adus zestre o moară de vânt,
un cocoș foc și pară, cântând
să numere începuturile și sfârșiturile într-un timp prea rotund,
unde doar ogorul se crapă de secetă, afund;
treizeci de greieri țârâind în iarbă,
șase capre, un țap bănuitor dând din barbă,
rogojini de trestie, oale noi de lut,
ca pentru o casă ce e la-nceput.
am fost și eu acolo, poftit de Păpădie
dar nu am văzut tot, așa a fost să fie.
dansând cu Floarea Soarelui, s-a înălțat peste mine, m-a acoperit;
nu puteam să mă supăr, astfel și eu am înflorit!
|
|
