|
Dar nu era așa savant
Ca mult iubitul elefant
Care putea – să nu vă mire – ,
Să ia un zece la „Citire”.
Era pe-acolo și-o girafă
Ce își bea sucul din carafă
Și mai purta, pe gâtul lung,
Un pandantiv tăiat la strung.
Deci, în pădurea fermecată,
Cum zic, celebră-n lumea toată,
Cu vietăți cât vezi cu ochii
(Chiar și măgari ce purtau rochii)
Se petrecea din zori în noapte.
(Numai c-atunci, mai mult în șoapte).
Dar, într-o zi, ce s-a-ntâmplat
Că tot norodul s-a speriat
Văzând cum vine dinspre râu
Cu sabia-laser jos la brâu,
O prea ciudată arătare
Ce stătea în două picioare?
Nimic mai simplu și drăguț.
Venise-acolo chiar Ionuț,
Băiat simpatic și isteț,
Cu ochi căprui și părul creț.
Căci codrul nostru fermecat
În care puștiul a intrat
Era... drăguții mei copii,
Un magazin de jucării.
|
|
