![Poveste ilustrată: Omida Mirmidona II Poveste ilustrată: Omida Mirmidona II](/fileadmin/_processed_/5/0/csm_19v_05_6e7f267a0f.jpg)
Mirmidona nu așteptă ca generalul să se apropie, ci își aruncă sulița și îl țintui de un trunchi de copac.
- Acum, spuse Mirmidona către locțiitorul lui Gudron, lăcusta subgeneral, eliberați-l pe Salt-pe-Floare!
Lăcusta subgeneral salută și spuse:
- Generalul Gudron trebuia să-l elibereze. Așa scrie în epistolă, or, dacă e țintuit, nu-l mai poate elibera.
- Cum? Se înțelege că dacă va fi învins sau mort, lăcustele îl vor elibera.
Lăcusta subgeneral desfăcu epistola reginei, pe care o purta făcută sul, la brâu, și-i arătă cu laba înmănușată:
- Nu ați specificat cazul în care generalul Gudron ar fi mort...
Mirmidona căzu pe gânduri... Hmm... Găsiseră un pretext. Cine era atât de viclean în Regatul Lăcustelor Cenușii?
![Poveste ilustrată: Omida Mirmidona II Poveste ilustrată: Omida Mirmidona II](/fileadmin/_migrated/pics/20h_05.jpg)
Omizile tropăiau în loc de nerăbdare. Iar căpitanul Gros-Pufos sună atacul în timp ce generalul Douăzeci-și-Două-de-Picioare-Ușoare strigă:
- Fraților, s-ar putea să fie ultima noastră bătălie. Pentru regina Mirmidona, înainteee!
Atât așteptară omizile. Se luptară cu o plăcere feroce aruncând sulițele și țintuind lăcustele de copaci.